Călugării violenţi, judecaţi în sânul Bisericii

• Ionuţ HOROBA

Monahismul este o stare aparte a Bisericii, care include oameni ce aleg o viaţă separată de traiul unei comunităţi sociale. Termenul de monah vine din limba greacă şi semnifică persoană singură/însingurată.

Conform canoanelor bisericeşti, scopul monahismului este îndumnezeirea omului, lucrare la care sunt chemaţi toţi creştinii.
Însă nu toţi sunt potriviţi pentru călugărie. În ultima vreme, au apărut tot mai multe exemple de aşa- zişi "oameni ai Domnului", care săvârşesc fapte ce nu au nicio legătură cu cele sfinte. Cel mai recent caz este cel al stareţului Mănăstirii Basarabi, care a snopit în bătaie un credincios care a trecut prin curtea mănăstirii în drum spre casă. Dincolo de judecarea unor astfel de fapte de către instanţele civile, un călugăr este supus cercetării şi sancţionării după regulamentele şi canoanele Bisericii. Instanţa care judecă faptele de indisciplină ale unui călugăr este cunoscută sub denumirea de Consistoriu Monahal. Aceasta este o adunare administrativă şi disciplinară la vârful unei biserici. Iniţial, consistoriul era consiliul împăraţilor de la Roma. Ulterior, termenul a primit înţelesul de instanţă judecătorească ecleziastică, prin extensie - de consiliu ecleziastic. Consistoriul este, de asemenea, întrunirea colegiului cardinalilor, convocată şi prezidată de Papa Romei. În Biserica Ortodoxă, tribunalul de judecată este format din patru sau cinci membri, aleşi pe o perioadă de 4 ani. Acest organ de judecată este organizat la nivelul fiecărei eparhii. Sancţiunile se dau după regulile canoanelor stabilite de-a lungul timpului în sinoadele ecumenice.

• "Păcătosul" este, automat, caterisit

Părintele Timotei Bel, responsabilul comunităţii monahale din Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului (EOMS), a spus că orice abatere disciplinară a unui monah este supusă, în primul rând, forului superior al Bisericii. Excepţie fac, totuşi, faptele cu un caracter deosebit de grav, care intră şi sub incidenţa legilor instanţelor civile.
"În primul rând, depinde de ceea ce a săvârşit respectivul monah. Dacă, de exemplu, a fost implicat într-un accident de circulaţie, atunci evident că se va supune poliţiei şi abia apoi va fi judecat de către consistoriul monahal. În momentul în care este tuns sau hirotonit un călugăr sau un preot, el depune un jurământ prin care îşi asumă obligaţia că va respecta cu sfinţenie şi legile statului, pe lângă celelalte angajamente pe care le ia în faţa Bisericii şi a lui Dumnezeu", a explicat părintele Timotei Bel.
El mai menţionează că Biserica nu poate tolera sub nicio formă comportamentele neadecvate şi indisciplinate ale unui monah. De aceea, se acţionează foarte prompt acţiunile care contravin misiunii de slujitor al Domnului. "În primul rând, cel care face fapte de indisciplină este automat caterisit, adică i se retrage dreptul de a mai putea săvârşi Sfintele Taine prin care se aduce slavă lui Dumnezeu în Biserică", a mai explicat părintele Timotei Bel.

• "Monahismul s-a apropiat prea mult de lume"

Părintele Timotei Bel adaugă că construcţia şi îmbunătăţirea unui aşezământ mănăstiresc nu ţin de accesarea unui lux lumesc, ci reprezintă doar o minimă gospodărire. "Dacă lumea care vine la o mănăstire ar primi doar cartofi fierţi şi o cană de apă, s-ar zice despre călugării de acolo că sunt nişte oameni leneşi, cărora nu le place munca şi gospodăria. Mănăstirile sunt bunuri ale statului şi ale neamului, călugării sunt doar nişte administratori, care se roagă pentru mântuirea sufletelor lor şi ale credincioşilor", este de părere părintele Bel. În opinia altor reprezentanţi din sânul Bisericii, marea problemă a vieţii monahale de astăzi este faptul că aceasta s-a apropiat prea mult de viaţa lumească, acest lucru ducând la diluarea semnifi-caţiei şi misiunii autentice a călugăriei. "Monahismul de astăzi s-a apropiat prea mult de lume şi de cele materiale. Lucru ce a dus la depărtarea de la valorile autentice isihasmului specific vieţii monahale adevărate", crede părintele Antoniu Şaitoş, paroh greco-catolic, Ferneziu.

• "Călugărul este om, de aceea este ispitit"

Explicaţia adusă de reprezentanţii Bisericii şi ai monahismului legată de ieşirile necurate ale unor feţe bisericeşti stă în faptul că monahii sunt, în primul rând, oameni, şi de aceea diavolul vrea să-i ispitească mai tare. Dincolo de toate astea, spun reprezentanţii Bisericii, călugărul stă şi sub stresul material al construcţiei diferitelor clădiri ce ţin de patrimoniul mănăstiresc, lucru care le creează un dezechilibru.
"Călugărul sau preotul este om şi, ca umare, supus greşelii. Pentru că el trăieşte în rugăciune aproape continuă, diavolul îl ispiteşte mai mult, pentru a-l trage de partea sa. Pe lângă toate acestea, un monah mai trebuie să-şi bată capul şi cu problemele ce ţin de construcţia unei noi mănăstiri şi acest stres îl face cumva să cadă pradă anumitor ieşiri nedorite",
a spus exarhul mănăstirilor din EOMS.

PREDICA DE DUMINICĂ

Viaţa monahală

• Pr. Emanuel ŞAITOŞ, Parohia Greco-Catolică Ferneziu

"Sunt eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor. Sunt eunuci făcuţi de mâinile oamenilor şi sunt alţii care s-au făcut ei înşişi eunuci pentru Împărăţia Cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă" (Mt. 19, 12).

Iisus vorbeşte, prin această parabolă, despre cei care, din dragoste pentru Dumnezeu, şi-au jertfit întreaga viaţă, renunţând de bună voie la căsătorie, pentru a fi devotaţi chemării. Numai cei luminaţi de harul şi chemarea lui Dumnezeu pot înţelege această jertfire de sine.
"Aceştia nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Ei merg în urma Mielului oriunde se duce. Au fost răscumpăraţi de printre oameni ca mănunchi de frunte al lui Dumnezeu şi al Mielului, iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fără pată" (Apocalipsa 14, 4-5).
Legătura cu Hristos trebuie să ocupe primul loc înaintea oricărei alte legături familiale sau sociale. Fecioria, ascultarea şi paupertatea - liber consimţite pentru Împărăţia lui Dumnezeu - sunt un semn puternic al fundamentalei legături cu Hristos, al aşteptării întoarcerii Lui, al libertăţii slujirii propovăduirii Evangheliei şi al aprofundării sfintelor taine. Aceste lucruri amintesc că mariajul este o realitate doar în această lume trecătoare. "În privinţa fecioarelor, nu am vreo poruncă de la Dumnezeu. Dau, însă, un sfat, ca unul care, prin milostivirea Domnului, sunt vrednic de încredere... Eşti legat de femeie? Nu căuta să te desparţi. Nu eşti legat de femeie? Nu căuta femeie... Eu, dar, fraţilor, vă spun: timpul este restrâns, pe viitor, cei ca au soţii să fie ca şi cum nu le-ar avea..., cei care se folosesc de această lume, ca şi cum n-ar avea folos, deoarece este trecătoare faţa acestei lumi... Cel neînsurat duce grija celor ale Domnului. Cum ar putea să-i placă Domnului cel căsătorit care duce duce grija celor lumeşti?" (I Corinteni 7, 25-35). Să nu uităm că aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel sunt un sfat evanghelic şi nu o poruncă, iar acest lucru nu ştirbeşte cu nimic taina cununiei, ba mai mult, o întregeşte.
"Ceea ce este mai bun decât cele socotite bune este binele prin excelenţă" (Sf. Ioan Gură de Aur). Amin.

PĂRINTELE VASILE GRIGOR DIN STRÂMTURA ÎMBINĂ PERFECT SPORTUL CU RELIGIA

"Nu trebuie să separăm sănătatea spirituală de cea trupească"

• Liviu ŞIMAN

Pe lângă activitatea preoţească, părintele Vasile Grigor, preot paroh al Parohiei Greco-Catolice din Strâmtura, s-a făcut remarcat printr-o serie de preocupări cu caracter umanitar, dar şi sportiv. Prin strădania părintelui Vasile, a fost construit, la Strâmtura, un complex pentru activităţi religioase, culturale, educative şi sportive pentru copii şi tineri, indiferent de confesiunea religioasă.

Părintele Vasile este un îm-pătimit al sportului cu balonul rotund, tocmai de aceea parte integrantă a complexului este şi un modern teren de fotbal, dotat cu nocturnă. Pe acest teren s-au organizat deja mai multe competiţii spor-tive. "Tinerilor din Strâmtura nu li se oferea nicio alternativă. Timpul liber şi-l petreceau prin baruri. Pornind de la acest fapt, ne-am gândit să îmbinăm latura religioasă cu cea educativă şi, prin acest mod, am reuşit ca tinerii să vină să-şi petreacă timpul liber la noi. Pe un copil îl poţi observa mult mai bine cum se manifestă în afara Bisericii, în timpul liber. Terenul de joc devine un spaţiu propice de a ne apropia de tineri, de a putea să le aflăm problemele şi de a le veni în ajutor. Accesul este gratuit. Organizăm turnee de fotbal şi le oferim echipamente şi premii jucătorilor. Sportul este sănătate şi nu trebuie să separăm sănătatea spirituală de cea trupească. Unui tânăr nu poţi să îi ceri numai să stea în genunchi în Biserică şi să se roage, ci trebuie să îi oferim şi alte activităţi, care nu vin în contradicţie cu cerinţele Bisericii, ci se completează. Sportul este o asemenea activitate", explică pr. Vasile Grigor. Părintele este căpitanul echipei de fotbal a preoţilor greco-catolici, rol pe care şi-l ia foarte în serios.