Rostul preotului în societatea actuală

• Ionuţ HOROBA

În contextul provocărilor şi mutaţiilor, mai ales de ordin spiritual, care se produc în sânul comunităţilor creştinilor care trăiesc epoca postmodernităţii, misiunea preotului devine şi ea din ce în ce mai dificilă. Scandalurile de tot felul în care sunt implicaţi slujitorii Bisericii fac ca aceştia să-şi piardă credibilitatea în rândul oamenilor. Preotul de astăzi trebuie să facă faţă tăvălugului postmoderm în care ura, indiferenţa, superficialitatea, dezmăţul şi crima au atins cele mai înalte culmi.

Într-un înţeles general valabil, preotul este un creştin hirotonit pentru a sluji o obşte creştină, îndeosebi prin vestirea a ceea ce creştinii numesc "Cuvântul lui Dumnezeu", şi prin prezidarea şi administrarea tainelor (sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obştii al cărei preşedinte este. El este înzestrat cu puterea harică de a săvârşi toate sfintele slujbe, cu excepţia celor care nu le poate săvârşi decât episcopul. Un preot nu poate săvârşi: Sfânta Taină a Preoţiei, sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, sfinţirea Antimiselor.
Preotul este părintele duhovnicesc al credincioşilor săi: îi botează, îi miruieşte, le dezleagă păcatele, îi împărtăşeşte, îi cunună, le este alături la necaz, prin slujba maslului. Prin tot ceea ce face, preotul are datoria să îi conducă pe credincioşi pe calea mântuirii.

• Preoţia în viitor - în pericol

De câţiva ani, Biserica se confruntă cu mai multe probleme printre care şi cea a preoţiei. Presa abundă de scandaluri, în special, de ordin sexual în care protagonişti sunt feţele bisericeşti. Pornind totuşi de la cuvintele unui părinte care spunea: "Dacă vreţi preoţi buni, atunci trebuie să-i naşteţi", se poate medita la faptul că Biserica este înainte de toate o instituţie divino-umană. Până la urmă, societatea umană se oglindeşte în biserică şi dacă degradarea morală şi spirituală va continua, preoţia ca taină se va afla în mare pericol pe viitor. Unii reprezentanţi ai tagmei preoţilor sunt de părere că peste nici 50 de ani, preotul va putea fi în pericol de a fi privit doar ca un soi de vraci care se ocupă cu nişte lucruri ce ţin de supranatural. "Totul depinde în primul rând de Dumnezeu, căci Biserica, cu toate ale sale, aparţine în egală măsură şi oamenilor, şi Divinităţii. Dumnezeu va interveni să îndrepte lucrările sale, însă dacă oamenii se vor îndepărta tot mai mult de formele actuale ale exprimării credinţei, atunci şi preoţia poate suferi schimbări majore, care să ducă la mutaţii grave din punct de vedere spiritual", a mărturisit părintele Antoniu Şaitoş, paroh greco-catolic Baia Mare-Ferneziu.
Alţii sunt de părere că taina preoţiei îşi va păstra şi pe viitor, aceeaşi sfinţenie şi importanţă, atâta timp cât cei care o aleg nu se vor implica prea mult în probleme ce ţin mai mult de material.
"Dacă preotul va păstra calitatea sa sacramentală şi pe viitor va fi bine. Atâta timp cât el este în slujba lui Dumnezeu, adică la altar şi nu în alte părţi, cum ar fi afaceri sau altceva ce îl laicizează", a spus un preot maramureşean ortodox. Totodată, el crede cu tărie că Biserica este una sfântă, sobornicească şi apostolească, pe care, după cum spune Sfântul Ap. Pavel, "nici porţile iadului nu o vor birui".